Dictionar

Rezultate secundare (înţeles.):

Subînţeles

Parte de vorbire: s.
Origine: (subînţelege)

1. ceea ce reiese sau se înţelege de la sine.

2. a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii.


Abscons, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abscons, lat. absconsus)

1. greu de înţeles; obscur; abstrus.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Accepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acception, lat. acceptio)

1. sens, înţeles al unui cuvânt; semnificaţie.


Accesibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accessible, lat. accessibilis)

1. la care se poate ajunge (uşor).

2. uşor de înţeles.


Ambiguu, -uă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ambiguus, fr. ambigu)

1. cu mai multe înţelesuri; echivoc, confuz, neclar.


Anagramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagramme)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.

2. cuvântul obţinut.

3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles.