Dictionar

Rezultate secundare (început):

Abc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)

1. abecedar.

2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.

3. (fig.) început al unei arte, al unei științe.


Ab ovo

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. ab ovo, de la ou)

1. de la începutul începuturilor.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Afereză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphérèse)

1. suprimare a vocalei iniţiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.

2. poezie rebusistă din două părţi, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obţine un alt cuvânt, definit în a doua parte.

3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut.


Akmeism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. akmeizm)

1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.

2. (var.) acmeism.


Alfa 1

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. alpha)

1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.

2. ~ şi omega = începutul şi sfârşitul.

3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni şi doi neutroni; radiaţie ~ = radiaţie din particule alfa.