Dictionar

Rezultate secundare (între):

întrebuințare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. întrebuința)

1. acțiunea de a (se) întrebuința și rezultatul ei; folosință, utilizare, uz.


întreciocni

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (între- + ciocni)

1. a se lovi, a se izbi unul de altul.

2. (fig.) a se contrazice.


întreciocnire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. întreciocni)

1. ciocnire reciprocă; lovire unul de altul.

2. (fig.) contrazicere.


întredeschide

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. entrouvrir)

1. a deschide puţin o uşă, o fereastră, (p. ext.) ochii, gura etc.


întrefier

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. entrefer)

1. porţiune neferomagnetică ce întrerupe porţiunea feromagnetică a unui circuit magnetic.


Intrepid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intrépide, lat. intrepidus)

1. cutezător, curajos, brav; (p. ext.) tenace.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acţiunea de a (se) abate.

2. încălcare a unor dispoziţii.

3. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată.

4. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. ultimul segment al corpului la insecte.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Abocluzie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.

2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.


Abordaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. abordare.

2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.

3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.