Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbial, lat. adverbialis)
1. (despre cuvinte, construcţii gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.
Parte de vorbire: vb. tr. imp.
Origine: (lat. confer)
1. termen prin care se face o trimitere la un text, la un izvor, la o lucrare; compară, consultă (cu); raportează-te la.
2. (abreviere) cf.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. et caetera)
1. (arată că enumerarea ar putea fi continuată) şi alţii, şi altele, şi aşa mai departe.
2. (var.) (var.) et caetera, et cetera, (înv.) ecetera, (înv.) etțetera, (înv.) ețetera.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. standard)
2. normă sau ansamblu de norme oficiale într-un document care reglementează condițiile dimensionale de funcționare ale unor materiale, piese, utilaje etc.
3. ~ de stat (abr. STAS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern.
4. ~ de viață = nivel de trai.
5. (fin.) ~-aur = sistem al circulației bănești în baterea și libera circulație a monedelor de aur cu valoare intrinsecă.
6. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificărilor gustului de-a lungul anilor, rămânând în repertoriul permanent al jazului.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. stringendo)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai grăbit; grăbind, accelerând; accelerando.
2. indicație muzicală folosită pentru a arăta o accelerare a timpului, combinată cu o creștere a intensității emoționale.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. allargando)
1. (muzică) indicație de execuție prin care se cere rărirea treptată a mișcării; largando.