Dictionar

fungivor; micofag; micetofag (animal)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fungivorus; mycetophagus
2. FR animal mycophage; animal fungivore; animal mycetophage
3. EN fungivore animal; mycetoophagous animal
4. DE myzetophag; Pilzfresser (Tier)
5. RU rрибопожирaтель; rрибоядный
6. HU micetofág (állat), gombaevő
 

biped, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipède, lat. bipes, -edis)

1. adj., s. m. f. (animal) cu două picioare.
2. s. n. pereche de picioare la animalele patrupede.
 

carnasier, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.f.  
Etimologie: (fr. carnassier)

1. I., II. (animal) care se hrănește (aproape) exclusiv cu carne; carnivor.
2. III. fiecare dintre măselele mari (molari ascuțiți) ale unor animale carnivore.
 

carpofag, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. carpophage)

1. (animal) care se hrănește cu fructe; frugivor.
 

frugivor, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. frugivore)

1. (animal) care se hrănește cu fructe; carpofag, fructivor.
 

insectivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insectivore/s/)

1. adj., s. n. (animal) care se hrănește cu insecte.
2. s. n. pl. ordin de mamifere inferioare cu dentiție slab dezvoltată, plantigrade, care se hrănesc cu insecte.
 

mirmecofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. myrmécophile)

1. (plantă) în care trăiesc furnici, polenizată de furnici.
2. (animal) care trăiește în asociație cu furnicile.