abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.

absorbant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
3. adj. (fig.) care preocupă.

biacid

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. biacide)

1. (corp) care posedă două funcții acide; diacid.
2. I. (despre acizi) cu două funcții acide.
3. II. orice acid dibazic.

cilindroid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cylindroïde)

1. adj., s. n. (corp) de forma unui cilindru.
2. s. m. varietate de cilindri urinari, subțiri, ascuțiți la extremități.
3. s. n. corp mărginit de o suprafață cilindrică și de două suprafețe, din care una plană, ce o intersectează.

conductor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conducteur, lat. conductor)

1. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce.
2. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1).
3. ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice.
4. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane.
5. vatman; șofer.

fizic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. physique, lat. physicus, gr. physikos)

1. adj. referitor la corpul omului și la activitatea musculară.
2. referitor la materie, material, concret.
3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază.
4. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om.
5. s. f. știință care studiază structura și proprietățile materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice.
6. ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic.