Dictionar

acronim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acronyme)

1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele inițiale ale altor cuvinte.
 

augmentativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. augmentatif)

1. (afix) care, atașat la un substantiv, exprimă o creștere a dimensiunilor obiectului denumit; (prin ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix.
2. (antonime) diminutiv, diminutival.
 

bisilab, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. bissylabe)

1. (cuvânt) format din două silabe; bisilabic.
 

bisilabic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bissyllabique)

1. (cuvânt) din două silabe; bisilab; disilabic.
 

denominal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + nominal)

1. (cuvânt) derivat de la un nume.
 

denominativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dénominatif, lat. denominativus)

1. (cuvânt) care servește pentru a denumi.
2. verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv.