Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. phiale)
1. (ant.) cupă de metal fără toarte şi fără picior, decorată cu godroane radiare (frunze de lotus), pentru libaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrofuge)
1. (bot.) care se dezvoltă progresiv de la vârf spre bază (frunze, flori).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. oléandrine)
1. (biochimie) glicozidă toxică extrasă din oleandru, având acțiune cardiotonică; această substanță și derivații săi sunt prezenți în toate părțile componente ale oleandrului (frunze, flori, sevă, lemn, rădăcini).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. equitans, equitativus)
1. (bot.) care se încalecă (frunze, petale).
2. (bot.) pliat longitudinal care se acoperă reciproc (prefoliație).