Dictionar

Confrunta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confronter, lat. confrontare)

1. tr. (jur.) a pune faţă în faţă mărturii, acuzaţii pentru a controla concordanţa celor declarate.

2. a pune faţă în faţă (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara.

3. refl. a avea de făcut faţă, de găsit o soluţie unei probleme, unei dificultăţi.


Dantesc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. dantesco, fr. dantesque)

1. propriu (operei şi concepţiei) lui Dante.


Proustian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. proustien)

1. propriu (operei) lui Proust.


Zolist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (zol/ism/ + -ist, cf. fr. zoliste)

1. care se referă la zolism; propriu (operei) lui Zola; care ține de opera lui Émile Zola (1840-1902).