Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. luxuriant, lat. luxurians)
1. (despre vegetaţie) care creşte din abundenţă; bogat.
2. (fig.) exuberant, abundent, încărcat, (prea) plin de...
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (supra- + aglomeraţie)
1. acțiunea de a (se) supraaglomera și rezultatul ei; aglomerare (prea) mare; supraaglomerare.
2. număr excesiv de mare de ființe, lucruri et cetera (într-un spațiu delimitat).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (scund + -ac)
1. I. (despre oameni) cam (prea) scund; (înv.) scundatic, (reg.) scundănac.
2. de lungime (prea) redusă; de înălțime mică.
3. II. (reg.) pasăre nedefinită mai îndeaproape.
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (regional)
Origine: (nesigură, cf. zorzoană, zorzonat)
1. a (se) împodobi peste măsură, cu (prea) multe podoabe; a (se) împopoțona.