Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accrétion)
1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. aérofrein)
1. (tehnologie) dispozitiv de frânare care utilizează rezistența pe care aerul o opune înaintării; frână aerodinamică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)
1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajustage)
1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două piese care se întrepătrund.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. aluminisation)
1. (tehn.) acoperire cu aluminiu, la temperatură ridicată, a metalelor feroase pentru a le proteja împotriva oxidării; aluminizat, alitare.