epiciclu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. épicycle)
Etimologie: (fr. épicycle)
1. cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix; (îvr) epicerc.
2. mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuși un alt cerc mult mai mare (deferent).
3. (geol.) ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet.