Dictionar

-ARHIE (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. arkeo, arkein „a fi de ajuns, a fi suficient”)

1. „izolare, autonomie”.
 

-CEN (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. koinos „în comun”)

1. „asociație, comunitate, comun, asociat”.
 

-CENOZĂ (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -cénose, cf. gr. kenosis „golire, descărcare”)

1. „golire, evacuare, descărcare”.
 

-CER (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. khoiros „porc”)

1. „porc”.
 

-CLIZĂ (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. klysis „spălare, spălătură”)

1. „spălare, spălătură”.
 

-COL (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. collum „gât, grumaz”)

1. „gât, col anatomic”.
 

acromatopsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatopsie)

1. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2).
 

acuzator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. accusateur)

1. (cel) care acuză.
2. ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale.
 

aflux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afflux, lat. affluxus)

1. deplasare a unui fluid în direcţia unui sistem de colectare.
2. afluenţă (2).
3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.
 

aloritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allorythmie)

1. aritmie (2) periodică.
2. (biol.) ritm inegal în diviziunea celulelor sau în dezvoltarea orga-nismelor unicelulare.
 

alterna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alterner, lat. alternare)

1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2).
 

ambitus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ambitus, lat. ambitus)

1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităţilor).