Dictionar

Balanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balance)

1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar.

2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.

3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport.

4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an.

5. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).


Cancer

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. cancer)

1. tumoare malignă care distruge ţesuturile unor organe; neoplasm.

2. boală a plantelor produsă de unele ciuperci şi bacterii parazite.

3. (fig.) flagel.

4. zodia C~ului = a patra dintre cele 12 zodii (22 iunie - 22 iulie); zodia Racului.


Caniculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canicule, lat. canicula)

1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare şi apune o dată cu Soarele.

2. căldură dogoritoare; zăpuşeală în zilele de vară.


Capricorn

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capricorne, lat. capricornus)

1. constelaţie din emisfera australă.

2. zodia C~ului = a unsprezecea dintre cele 12 zodii (22 decembrie - 22 ianuarie), reprezentată printr-un ţap.


Fascist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. fascista, fr. fasciste)

1. I. referitor la regimul politic instituit în Italia între 1922 și 1945 de către Mussolini, bazat pe dictatura unui singur partid și pe naționalism.

2. referitor la fascism, care aparține fascismului.

3. care folosește metodele fascismului; care își revendică ideologia din fascism.

4. II. partizan al fascismului și, prin extensiune, al unui regim dictatorial.

5. (prin ext.) calificativ polemic dat oricărei persoane, sau teoriilor lor, de adversarii lor pentru a-i demoniza, a-i discredita.


Hegiră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hégire)

1. eră la mahomedani, datând de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina, în anul 622.