asclepiad 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asclépiade)

1. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos.

bac 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bac)

1. carte fără valoare (la jocul de maca).
2. (fam.) bacalaureat.

banc 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bank)

1. numele unui joc de cărți.
2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă.

bancă 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc, germ. Bank)

1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane.
2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.
3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.

cola 3

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coller)

1. tr., refl. a (se) combina, a (se) asorta.
2. refl. a se împreuna; a trăi în concubinaj.
3. (despre îmbrăcăminte) a se lipi de corp.

colon 3

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)

1. porțiune a intestinului gros între cec și rect.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH₃CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH₃CONH₂); amidă a acidului acetic.

adolescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adolescence, lat. adolescentia)

1. perioadă în viața omului între 13 (15) și 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creștere.

afabulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affabulation, lat. affabulatio)

1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3).
2. morala unei fabule.

alpax

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alpax)

1. (metalurgie) aliaj ușor de aluminiu (≈87%) și siliciu (≈13%); silumin.