Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adolescence, lat. adolescentia)
1. perioadă în viaţa omului între 13 (15) şi 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creştere.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. akmeist)
1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.
2. II. adept al akmeismului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])
1. membru al forţelor armate contrarevoluţionare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. américium)
1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.
2. (var.) americium.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. arminien)
1. I. referitor la arminianism, doctrina religioasă a lui Jacobus Arminius (1560- 1609).
2. II. adept al arminianismului; cel care urmează doctrina arminianismului.