Rezultate secundare (Adam):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adamantin, lat. adamantinus)
1. diamantin.
2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. adamantine)
1. substanţă albă care acoperă coroana dentară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)
1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. adamas, -antos „smalț”)
1. „smalț dentar, țesut adamantin”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamantoblaste)
1. celulă care produce ţesutul adamantin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamantolyse)
1. proces de distrugere a ţesutului adamantin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamantoblaste)
1. celulă care produce ţesutul adamantin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamantolyse)
1. proces de distrugere a ţesutului adamantin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adamique, cf. Adam – numele primului om biblic)
1. care se referă la Adam, propriu lui Adam.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)
1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. améloblastome)
1. (med.) tumoră maxilară de origine dentară; adamantinom.