Dictionar

Rezultate secundare (Adam):

Adamantin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adamantin, lat. adamantinus)

1. diamantin.

2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinţilor.


Adamantină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. adamantine)

1. substanţă albă care acoperă coroana dentară.


Adamantinom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.

2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.


ADAMANTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. adamas, -antos „smalț”)

1. „smalț dentar, țesut adamantin”.


Adamantoblast

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamantoblaste)

1. celulă care produce ţesutul adamantin.


Adamantoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamantolyse)

1. proces de distrugere a ţesutului adamantin.


Adamantoblast

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamantoblaste)

1. celulă care produce ţesutul adamantin.


Adamantoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamantolyse)

1. proces de distrugere a ţesutului adamantin.


Adamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adamique, cf. Adam – numele primului om biblic)

1. care se referă la Adam, propriu lui Adam.


Adamism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.

2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.


Adamit, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.


Ameloblastom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. améloblastome)

1. (med.) tumoră maxilară de origine dentară; adamantinom.