Dictionar

altaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altaïque)

1. din regiunea munților Altai.
2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole și tunguse.
 

altaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altaïque)

1. din regiunea munților Altai.
2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole și tunguse.
 

azerbaidjan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (după fr. azerbaïdjanaise)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Azerbaidjan; azer.
2. (s. f.) limbă turcă din familia altaică, vorbită de azerbaidjeni.
 

bașchir, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (rus. baskhir)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bașkiria.
2. (s. f.) limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de bașchiri.
 

caucazian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caucasien)

1. (locuitor) din Caucaz.
2. (s. f.; pl.) limbi indo-europene și altaice vorbite de populațiile din munții Caucaz.
 

coreean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coréen)

1. (locuitor) din Coreea.
2. (s. f.) limbă din familia altaică vorbită de correni.
 

samoed, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. samoyède)

1. (persoană) care face parte din populația de origine uralo-altaică a Siberiei de nord.