Parte de vorbire: s.
Origine: (it. europeismo)
2. atitudine favorabilă unităţii europene.
3. mişcare care tinde să formeze o unitate europeană.
4. formă lingvistică proprie limbilor europene; europeanism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (european + -istică)
1. studiu al modului de viaţă, al civilizaţiei şi culturii diferitelor popoare europene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autunien)
1. (din) permianul inferior de facies continental, limitat la vestul Europei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dacien)
1. (din) al treilea etaj al pliocenului din estul Europei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. desman)
1. mamifer insectivor cu blană mătăsoasă, care trăieşte în vizuini, pe malul apelor, din sud-estul Europei până în Siberia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élan)
1. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii şi Asiei.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. euro-)
1. „în sau din Europa; specific Europei”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (euro1- + atlantic)
1. referitor la ţările Europei care aparţin Alianţei Atlanticului de Nord (NATO).