frac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frac)

1. haină bărbătească de ceremonie, scurtă în față până la talie, neîncheiată la piept și terminată la spate cu două cozi lungi și înguste.

fracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fraction, lat. fractio)

1. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg.
2. raport între două expresii matematice.

fracționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fractionner)

1. a împărți un întreg; a diviza, a secționa.

fracțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fractionnel)

1. care tinde la dezbinare, la fracțio-narea (unui partid).

fracționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fractionnaire)

1. (mat.) care conține o fracție; de forma unei fracții.
2. număr ~ = număr format dintr-un întreg și o fracție.

fracționare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fracţiona)

1. acțiunea de a fracționa.
2. separare a unui amestec lichid sau gazos în fracțiuni bogate în anumiți componenți.
3. procedeu de construcție a unei aeronave din (sub)ansambluri parțiale.

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abietinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.

abonat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (vb. abona)

1. beneficiar al unui abonament.
2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.