Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristoloche)
1. plantă apetală grimpantă cu flori galbene în formă de tub.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diadoque, gr. diadokhos)
1. nume dat generalilor care îşi disputau moştenirea tronului lui Alexandru cel Mare.
2. moştenitor al tronului în Grecia modernă; epigon (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moloch)
1. şopârlă din Australia, cu corpul acoperit cu ţepi.
2. (fig.) simbol al cruzimii, al lăcomiei; om, colectivitate cu astfel de însuşiri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ohm)
1. unitate de măsură a rezistenţei electrice, egală cu rezistenţa unui conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ohmètre)
1. instrument pentru măsurarea rezistenţei electrice.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT ocreatus; peronatus; caligatus
2. FR armille chaussant le pied; volve engainante; guetré; voile guetrant la base du pied
3. EN booted; peronate; ocreate; caligate; sheathed by a veil
4. DE gestiefelte (bestiefelte) Scheide
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adonique)
1. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil şi un spondeu (sau troheu).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allantoïne)
1. produs de oxidare al acidului uric, în urina mamiferelor; 5-ureidohidantoină, glioxildiureidă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)
1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amino-acétique)
1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ampère)
1. unitate de măsură a intensităţii curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistenţă de un ohm.