Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. papa)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. papa)
1. şeful bisericii romano-catolice (şi al statului Vatican).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antipape)
1. pretendent nerecunoscut de Biserica Romano-Catolică la titlul de papă; papă fals, ales pe cale ilegală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. contrapapa)
1. papă ales împotriva altui papă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)
1. pasăre din zonele tropicale, cu penajul viu colorat şi ciocul gros şi încovoiat.
2. epitet dat cuiva care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (papagal + -iza)
1. a învăța mecanic (ca un papagal), fără a asimila.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. papaia, sp. papaya)
1. arbore fructifer din America tropicală, India şi Africa, cu fructe comestibile asemănătoare pepenelui galben, din al cărui latex se extrage papaina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. papaïne, germ. Papain)
1. diastază din latexul de papaia, folosită în medicină în afecţiuni digestive.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absolution, lat. absolutio)
1. absolvire.
2. iertare a păcatelor (de către papă).
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (după fr. albigeois)
1. adepţi ai unei secte rigoriste şi antiecleziastice din Franţa în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annate, lat. annata)
1. (ist.) redevenţă percepută de papalitate de la episcopii şi abaţii nou instalaţi, echivalând cu veniturile lor pe un an.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. antipapal)
1. îndreptat împotriva papei; care se opune puterii deținute de papă.