Dictionar

dezeșua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déséchouer)

1. a repune pe linia de plutire o navă eșuată; a despotmoli.
 

eșua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. échouer)

1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puțin adâncă.
2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol).
3. a suferi un eșec.
4. (fig.) a nu reuși.
 

șuan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chouan)

1. denumire dată insurgenților din Bretania și Normandia în Revoluția franceză de la sfârșitul sec. XVIII.
 

suav, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suave)

1. delicat, fin, gingaș.
 

suav; plăcut; delicat (miros)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT delicatus; suavis; gratus; amoenus
2. FR suave; agréable
3. EN delicate; pleasant; agreable; sweet
4. DE angenehm; lieblich
5. RU принятный
6. HU kellemes, kedves, finom, kényes (szag)
 

suavitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suavité)

1. însușirea a ceea ce este suav; delicatețe, finețe, gingășie.
 

avorta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. avorter, lat. abortare)

1. a pierde fătul prin avort.
2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe.
3. (fig.) a eșua.
 

bilunar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bi- + lunar)

1. care se face, apare de două ori pe lună; bimensual.
 

claca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. claquer)

1. intr. a face să se audă, a produce un zgomot sec
2. (despre condensatori) a se strica.
3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.
4. a eșua, a da greș.
5. refl. a-și luxa tendonul la picior.
6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate.
 

comensual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. commensal)

1. care trăiește în relații de comensualism.
 

concubinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. concubinage)

1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.
2. (înv.) conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.
 

deconsilia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déconseiller)

1. a sfătui pe cineva să nu facă ceva; a disuada.
2. (antonim) a consilia.