Dictionar

nord

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. nord)

1. punct cardinal care se află în direcția Stelei Polare; miazănoapte.
2. ținut, regiune etc. de la nord.
3. ~ astronomic sau adevărat = pol boreal.
4. ~ magnetic = direcție în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic.
 

ofiur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ophiure)

1. animal marin, asemănător stelei-de-mare, cu brațele mai subțiri și mai lungi, foarte mobile; șarpe-de-mare.
 

septentrion

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. septentrion)

1. punct cardinal care se află în direcția Stelei Polare; nord.