Dictionar

sud

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sud)

1. punct cardinal opus nordului; miazăzi.
2. regiune de la sud.
3. (prin metonimie) locuitorii din partea meridională a unui teritoriu.
 

sud 1

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (sb. sud)

1. judecată.
 

sud-african, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sud-africain)

1. (locuitor) din Africa de Sud.
 

sud-american, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sud-américain)

1. (locuitor) din America de Sud.
 

sud-coreean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sud-coréean)

1. (locuitor) din Coreea de Sud.
 

sud-est

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sud-est)

1. punct cardinal secundar, între sud și est.
 

sud-vest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sud-ouest)

1. punct cardinal secundar, între sud și vest.
 

acrodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinții sudați pe marginea superioară a maxilarelor.
 

-ADELFIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. adelphos „frate”)

1. „concreștere, înfrățire, sudare”.
 

aderent, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhérent, lat. adhaerens)

1. adj. care aderă.
2. alipit, unit, sudat.
3. s.m.f. cel care aderă la o acțiune comună, la un partid etc.
 
 

afrikander

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. afrikander)

1. individ de origine albă olandeză din Africa de Sud, din buri.
2. rasă de taurine cu cocoașă, originară din Africa de Sud.
 

ai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aï)

1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar.