Dictionar

-ANGIU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. angeion „receptacul, vas”)

1. „canal, receptacul, vas”.
 

-ASTRU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. -aster)

1. „peiorativ, depreciativ”.
 

-CENTRU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. centrum „mijloc, centru”)

1. „centru”.
 

-CICLU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. kyklos „roată, cerc”)

1. „cerc, perioadă, ciclu”.
 

-DENDRON, -DENDRU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. dendron „copac, arbore”)

1. „copac, arbore”.
 

-DEXTRU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. dexter „la dreapta, drept”)

1. „dreapta, spre partea dreaptă”.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.