Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abcéder, lat. abscedere)
1. a (se) transforma în abces; a supura.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)
1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinobacillose)
1. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie şi abcese.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénophlegmon)
1. (med.) inflamație supurată a unui ganglion sau a unei glande; abces ganglionar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amygdalien)
1. (anat.) care ține de amigdale, referitor la amigdale.
2. (med.) celulită ~ă = infecție bacteriană a țesuturilor din jurul amigdalelor.
3. (med.) abces ~ = colecție de puroi în spatele amigdalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bubonique)
1. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese.