Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)
1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.
2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.
4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argonaute, gr. argonautes)
1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.
2. (fig.) navigator îndrăzneţ.
3. moluscă cefalopodă din mările calde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandoulière)
1. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc.
2. în ~ = de-a curmezişul pieptului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bélière)
1. inel folosit pentru a suspenda un ceas de buzunar, o sabie etc.; verigă de care se atârnă sabia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. botte)
1. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. citronnelle)
1. plantă labiacee ale cărei frunze răspândesc un miros plăcut de lămâie; lămâiţă.