abiotic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT abioticus
2. FR abiotique
3. EN abiotic
4. DE abiotisch; leblos; unbelebt; ohne Leben
5. RU абиотический
6. HU élettelen, abiotikus, nem élő

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

anabiotic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anabioticus
2. FR anabiotique; réviviscent
3. EN anabiotic
4. DE wiederauflebend; belebungsfähig
5. RU aнaбиотический
6. HU anabiotikum, újraéledő

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.

agroecologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agro- + ecologie)

1. ramură a ecologiei care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra plantelor de cultură.

tripton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tripton)

1. (biol.) componentă abiotică de materii în suspensie din mediul acvatic; abioseston.

abiotic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT abioticus
2. FR abiotique
3. EN abiotic
4. DE abiotisch; leblos; unbelebt; ohne Leben
5. RU абиотический
6. HU élettelen, abiotikus, nem élő

anabiotic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anabioticus
2. FR anabiotique; réviviscent
3. EN anabiotic
4. DE wiederauflebend; belebungsfähig
5. RU aнaбиотический
6. HU anabiotikum, újraéledő