abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.

anabioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anabiose)

1. revenire la viață a unor organisme după o întrerupere a funcțiilor vitale prin hibernare; criptobioză.

anabioză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anabiosis
2. FR anabiose
3. EN anabiosis
4. DE Anabiose; Wiederbelebungsfähigkeit
5. RU aнaбиоз
6. HU anabiózis, újraéledés, lappangó élet, beszáradásos merevség

canabioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cannabiose)

1. sindrom alergic datorat inhalării pulberilor de cânepă.

catabioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. catabiosis)

1. degenerare a celulelor ca urmare a maturării și îmbătrânirii.
2. procesul de îmbătrânire și degradare fizică.

metabioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Metabiose)

1. (biol.) simbioză în care unul dintre organisme transformă mediul nutritiv pentru a fi utilizat mai târziu de celălalt.
2. schimbare a condițiilor de viață datorită unor cauze externe.

parabioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. parabiose)

1. (biol.) situație în care doi indivizi sunt legați între ei prin naștere.
2. grefă în care doi indivizi sunt uniți artificial printr-o circulație sangvină comună, pentru observații fiziologice.
3. pierdere a conductibilității normale a unui nerv ca urmare a unei vătămări locale.
4. stare a unui organism la limita condițiilor vitale.

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

criptobioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cryptobiose)

1. (biol.) suspendarea funcțiilor vitale pentru a rezista unei perioade lungi de absență a apei; anabioză.

parabiont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Parabiont)

1. organism care trăiește în parabioză.