Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habitation, lat. habitatio)
1. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva.
3. (var.) habitație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1. faptul de a coabita; coabitare, conviețuire
2. situația mai multor persoane care locuiesc într-o locuință comună.
3. viață comună a unui cuplu căsătorit sau trăind împreună (ca în căsătorie).
4. (politică) cooperare între partidele politice opuse pentru a asigura guvernarea.
5. (var. înv.) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.