Dictionar

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
 

abraza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abraser)

1. a prelucra prin așchiere, cu un abraziv.
2. a freca cu un abraziv.
 

abraziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
 

abrazor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru așchiere.
 

almandin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanadin)

1. granat de culoare roșie-brună din șisturile cristaline și aluviuni, abraziv sau piatră semiprețioasă.
 

aloxit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aloxite)

1. alumină cristalizată folosită ca produs refractar sau abraziv.
 

calcedonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcédonie)

1. varietate de cuarț translucidă, cristalizată, albă, cenușie sau albăstruie, piatră semiprețioasă, abraziv etc.