Dictionar

abrevia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abbreviare)

1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).
2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.
 

abreviat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. abbreviatus)

1. prescurtat.
2. (bot.) oprit în creștere (internodiu, tulpină).
 

abreviație

Parte de vorbire:  (înv.) s.f.  
Etimologie: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)

1. abreviere, prescurtare.
2. var. înv. abreviațiune.
 

abreviație; prescurtare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT abbreviatio
2. FR abréviation; abrégement
3. EN abbreviation
4. DE Abkürzung
5. RU сокращение
6. HU rövidítés
 

abreviativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abréviatif)

1. care abreviază.
2. care indică o abreviere.
 

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
 

abreviatură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. abréviature)

1. reducerea grafică a unui cuvânt prin utilizarea semnelor sau literelor care reprezintă cuvântul sau o parte a cuvântului (cf. este o ~ pentru confer); abreviere.
 

abreviativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abréviatif)

1. care abreviază.
2. care indică o abreviere.
 

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
 

abreviație

Parte de vorbire:  (înv.) s.f.  
Etimologie: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)

1. abreviere, prescurtare.
2. var. înv. abreviațiune.
 

abreviere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.
 

prescurta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pre- + scurta)

1. a reduce dimensiunile unui text, ale unei expuneri etc.; a scurta un cuvânt, un titlu; a abrevia.
 

simbol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)

1. semn, obiect, imagine care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, o ființă, o idee, un sentiment.
2. semn convențional, în știință și tehnică, pentru notarea anumitor noțiuni, operații, relații matematice etc.
3. denumire abreviată a elementelor chimice.
4. ~ul credinței = crez.
5. procedeu stilistic prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii.