Dictionar

absorbant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
3. adj. (fig.) care preocupă.
 

aterman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athermane)

1. (despre un mediu) prin care nu trece căldura.
2. care nu conduce și nici nu absoarbe radiațiile calorice.
3. (antonim) diaterman.
 

atermic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athermique)

1. (despre transformări) care nu degajează, nu absoarbe căldura.
 

azotogen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Azotogen)

1. îngrășământ bacterian care conține microorganisme (azotobacterii); azotobacterul absoarbe azotul din atmosferă și îl transformă într-o formă care poate fi ușor absorbită de plante; azotobacterin.
 

delicvescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déliquescent, lat. deliquescens)

1. (despre substanțe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluții apoase; care trece în stare lichidă prin absorbția umidității din aer.
2. (fig.) care este sau cade într-o stare de degradare avansată; decadent, corupt; (antonime) prosper, puternic.
 

devorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dévorant)

1. care devorează, mănâncă cu voracitate și rapiditate; devorator.
2. care împinge pe cineva să mănânce mult (ex. apetit ~).
3. care nu poate fi stăpânit, domolit.
4. care consumă, distruge repede.
5. (figurat) care absoarbe, consumă rapid o cantitate mare de lucruri.
6. (figurat) care produce o senzație violentă; care produce o tulburare profundă.
7. (figurat) care mistuie; în stare să devoreze; mistuitor, arzător.