Dictionar

Rezultate principale (Absolutism):

Absolutism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.

2. concepție care stă la baza unei monarhii.


Rezultate secundare (Absolutism):

Absolutist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. absolutiste)

1. (adept) al absolutismului.


Autocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)

1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.

2. stat cu o asemenea formă de guvernare.


Comuneros

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. comuneros)

1. pl. denumire a oraşelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.

2. curent de stânga din revoluţia spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici şi mijlocii.


Decembrist 1, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după rus. dekabrist)

1. nume dat revoluţionarilor ruşi care s-au ridicat în decembrie 1825 împotriva absolutismului ţarist; decabrist.


Despotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. despotisme)

1. guvernare despotică; absolutism, tiranie.

2. (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie.


Doctrinarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doctrinarisme)

1. curent politico-ideologic din Franţa, fundat sub Restauraţie, care preconiza o politică de compromis între absolutism şi liberalism.