Rezultate principale (Absolutism):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)
1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
Rezultate secundare (Absolutism):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. absolutiste)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)
1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. comuneros)
1. pl. denumire a oraşelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.
2. curent de stânga din revoluţia spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici şi mijlocii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după rus. dekabrist)
1. nume dat revoluţionarilor ruşi care s-au ridicat în decembrie 1825 împotriva absolutismului ţarist; decabrist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. despotisme)
1. guvernare despotică; absolutism, tiranie.
2. (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doctrinarisme)
1. curent politico-ideologic din Franţa, fundat sub Restauraţie, care preconiza o politică de compromis între absolutism şi liberalism.