absorbitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (după fr. absorbeur)

1. adj. absorbant.
2. s.n. organ al unei instalații frigorifice în care se produce absorbția agentului frigorigen.

delicvescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déliquescent, lat. deliquescens)

1. (despre substanțe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluții apoase; care trece în stare lichidă prin absorbția umidității din aer.
2. (fig.) care este sau cade într-o stare de degradare avansată; decadent, corupt; (antonime) prosper, puternic.

dependență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépendance)

1. situația de a fi dependent; stare, raport de subordonare.
2. (mat.) faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile.
3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operații de înzăvorâre pe liniile de cale ferată.
4. ~a drumului = ansamblul lucrărilor și al instalațiilor accesorii ale unui drum.
5. (med.) stare de intoxicație cronică rezultând din absorbția repetată a unui drog sau medicament și care se manifestă prin nevoia de a continua această absorbție.

eterism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éthérisme)

1. stare patologică provocată de absorbția de eter.

iatrolepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. iatrolepsie)

1. absorbția medicamentelor prin piele în urma unei fricțiuni sau oncțiuni.

predisociație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédissociation)

1. stare în care se găsesc moleculele unei substanțe după absorbția unor radiații, în care energia de rotație e destul de mare pentru ca molecula să se poată disocia.