Dictionar

Rezultate secundare (Abstracte)):

Demontabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démontable)

1. care se poate demonta, dezasambla.

2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.

3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).


Exclusiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exclusif, lat. exclusivus)

1. adj. (despre noţiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva.

2. referitor la un singur lucru.

3. adv. cu excluderea altor posibilităţi, în afară de.

4. numai.


Stagna

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stagner, lat. stagnare)

1. (despre ape) a sta.

2. (despre abstracte) a sta pe loc, a nu se dezvolta.


Stagnant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stagnant, lat. stagnans)

1. califică apele care nu curg; stătător.

2. care rămâne nemișcat și nu se reînnoiește.

3. (despre abstracte) care nu evoluează, nu progresează; inactiv; (prin ext.) nefavorabil progresului.

4. (med.) care nu mai circulă și se acumulează într-o anumită parte a corpului.

5. (antonime) curgător; instabil, mobil.


Drept 1

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. directus)

1. care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); neted, orizontal, plan.

2. care este potrivit (conform) cu anumite reguli sau cu anumite cerințe si: bun, corect, riguros; (pex) care nu favorizează pe cineva sau ceva; imparțial, obiectiv.

3. cuvenit.

4. fem. (reg) virgină.

5. împărțit echitabil.

6. unghi ~ = unghi format de două drepte perpendiculare una pe cealaltă.

7. veritabil.

8. (d. construcții, obiecte etc.) care se află în partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane orientate cu fața în aceeași direcție cu obiectul.

9. (d. cursuri de apă sau d. malurile lor) care se află pe partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în direcția cursului unei ape.

10. (d. părți ale îmbrăcămintei) care corespunde părții drepte a corpului.

11. (fig; d. privire) care este fără ascunzișuri; deschis, direct.

12. (pop; d. oameni) care este legat de cineva printr-un grad apropiat de rudenie (în linie ascendentă sau descendentă).

13. (d. drumuri, căi, etc.) care reprezintă cea mai mică distanță între două puncte, fără ocolișuri; (pop) oblu.

14. (d. haine) care are o croială simplă.

15. (d. lucruri, ființe, părți ale lor etc.) care are o poziție verticală (față de un punct de reper).

16. (d. oameni) care trăiește și acționează conform dreptății, adevărului, omeniei si: cinstit, integru.

17. (d. obiecte cu formă alungită) care nu prezintă curburi sau cotituri; (pop) oblu, regulat.

18. (d. organe sau părți ale corpului) așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima.

19. (d. părți ale corpului la om sau la animale) care are o formă (sau este într-o poziție) corectă, normală, fără defecte.

20. (d. sentimente, manifestări ale oamenilor) care reflectă sinceritate.

21. (d. simptome, boli etc.) care apare, care se manifestă etc. în partea dreaptă a corpului sau a unui organ.

22. (d. suprafețe) neted.

23. (d. terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) aproape vertical; abrupt, escarpat, povârnit.

24. (d. viață) care este în conformitate cu normele moralei; etic, moral.

25. (fig; d. acțiuni ale omului sau d. noțiuni abstracte) care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; bun, cinstit, întemeiat, just.

26. (grm; înv) complement ~ = complement direct.

27. (în limbajul bisericesc) cuvios; (pex) auster.

28. (înv) devotat.

29. (înv) nevinovat.

30. (literă) care are tăietura verticală.


Ciudat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bg. чудaт /čudat/)

1. (despre lucruri sau despre noțiuni abstracte) care iese din comun, neobișnuit, curios, straniu, bizar.

2. (despre oameni) care are ciudățenii, căruia cu greu îi poate intra cineva în voie, cu care greu se poate înțelege și împăca cineva; curios, sucit, supărăcios; capricios, mofturos.

3. plin de curiozitate, curios.