Dictionar

Abstrus, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstrus, lat. abstrusus „disimulat, ascuns”)

1. care este greu de înțeles, de pătruns; abscons.

2. (var.) (înv.) abstruz.

3. (antonime) clar, evident.

Abscons, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abscons, lat. absconsus)

1. care este greu de înțeles; obscur; abstrus.

2. (antonime) clar, comprehensibil.