Dictionar

Rezultate principale (Absurditate.):

Absurditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. absurdité, lat. absurditas)

1. caracterul a ceea ce este absurd; situaţie, idee absurdă; aberaţie.


Rezultate secundare (Absurditate.):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Apagogic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apagogique)

1. (log.) care dovedește ceva prin arătarea imposibilității contrariului, prin reducere la absurd.

2. raționament ~ = raționament în care demonstrăm o propoziție arătând absurditatea propoziției contrare; apagogie.

3. demonstrație = demonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie.


Enormitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énormité, lat. enormitas)

1. întindere colosală.

2. lucru de necrezut; exagerare.

3. prostie; aberaţie; absurditate.


Inepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ineptie, lat. ineptia)

1. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate.


Nonsens

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. non-sens)

1. ceea ce este lipsit de sens, de raţiune; absurditate.