Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstentionnisme)
1. abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.
2. doctrină care susține această atitudine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)
1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apolitisme)
1. abţinere de la viaţa politică; indiferenţă politică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comminatoire, lat. comminatorius)
1. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt.
2. clauză ~ie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ~ii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. non-violence)
1. abţinere de la orice violenţă.
2. teoria ~ei = doctrină social-politică şi religioasă care propovăduieşte abţinerea de la orice act de violenţă.