ac
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (lat. acus)
Etimologie: (lat. acus)
1. obiect mic de metal, ascuțit la un capăt și prevăzut la celălalt cu o gaură, prin care trece ața, care servește la cusut.
2. ~ țigănesc = ac mare, pentru cusut pânză groasă.
3. a sta (sau a ședea) ca pe ~e = a fi foarte nerăbdător.
4. a călca ca pe ~e = a umbla încet pentru a nu face zgomot.
5. a scăpa ca prin urechile ~ului = a scăpa cu mare greutate.
6. a găsi (a avea) ~ de cojocul cuiva = a-i veni cuiva de hac.
7. obiect asemănător cu această piesă alungită, având diferite întrebuințări.
8. organ de apărare la unele insecte și animale.
9. (bot.) frunză subțire și ascuțită a coniferelor; una din acele frunzei aciculare.
10. șină mobilă pentru dirijarea vehiculelor de cale ferată de pe o linie pe alta; macaz.
11. ~-de-mare = pește marin în formă de andrea.