contrastiv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (engl. contrastive, fr. contrastif)
Etimologie: (engl. contrastive, fr. contrastif)
1. care pune în evidenţă, accentuează un contrast.
2. (lingv.) analiză ~ ă = metodă care explică fenomenele lingvistice prin analiza diferenţelor dintre limbi sau dintre situaţiile apărute în aceeași limbă; gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza contrastivă.