Dictionar

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
 

angiectopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiectopie)

1. situare a unui vas sangvin sau limfatic în altă parte decât zona normală.
2. deplasare accidentală a unui asemenea vas.
 

apostrof

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostrophe, lat. apostrophus, gr. apostrophos)

1. semn ortografic în formă de virgulă (‘) care marchează absența accidentală a unor sunete ori silabe.
 

debrida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débrider)

1. (med.) a suprima bridele care comprimă un organ.
2. a lărgi o plagă accidentală.
 

diastază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diastase)

1. (biochimie) ferment solubil, prezent în cantități mici în țesuturile vii, animale sau vegetale, unde acționează ca un catalizator biologic; enzimă.
2. (biochimie) substanță produsă prin germinarea diferitelor cereale, în special orz, și utilizată în special pentru fabricarea berii; amilază.
3. dezlipire accidentală a două părți anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncție.
 

discromatopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dyschromatopsie)

1. (med.) anomalie accidentală sau congenitală în percepția culorilor; imposibilitate de a percepe corect culorile.