Dictionar

Rezultate secundare (Aceste):

Sărăcește

Parte de vorbire: adv. (înv., reg.)
Origine: (sărac + -ește)

1. ca un om sărac.

2. în felul oamenilor săraci.

3. în sărăcie.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Acampsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.


Acantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.

2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.

3. apofiza spinoasă a vertebrelor.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Adjoncţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjonction)

1. acțiunea de a adăuga; rezultat al acestei acțiuni; unire, alipire.

2. (antonime) defalcare, (înv.) supresiune.


Aerocistografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerocystography)

1. metodă de explorare radiologică a vezicii urinare după distensia cu aer a acesteia.