Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjonction)
1. acțiunea de a adăuga; rezultat al acestei acțiuni; unire, alipire.
2. (antonime) defalcare, (înv.) supresiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerocystography)
1. metodă de explorare radiologică a vezicii urinare după distensia cu aer a acesteia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affiliation)
1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.