Dictionar

Acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.

2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.


Aceto-carmin; carmin acetic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aceto-carminum

2. FR carmin acétique

3. EN aceto-carmin

4. DE Karminessigsäure

5. RU aцетокaрмин; кaрминуксуснaя кислотa

6. HU acetokarmin


Acid acetic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acidum aceticum

2. FR acide acétique

3. EN acetic acid

4. DE Essigsäure

5. RU уксуснaя кислотa

6. HU ecetsav


Aminoacetic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amino-acétique)

1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).

2. acid ~ = glicocol.


Cloracetic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloracétique)

1. acid ~ = acid prin substituirea unui atom de clor cu unul de hidrogen din acidul acetic.


ACET(O)-, ACETI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. acét/o/-, acéti-, cf. lat. acetum „oţet”)

1. „acid acetic”.


Acetaldehidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.


Acetamidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.


Acetat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétate)

1. sare sau ester al acidului acetic.


ACETI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. acetum „oțet”)

1. „oțet, acid acetic”.


Acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.

2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.