Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acclamer, lat. acclamare)
1. a primi cu aclamaţii; a ovaţiona.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos)
1. (ant.) cântec în onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificării unei victime, menit să producă extazul colectiv cu ajutorul unor mişcări ritmice şi prin aclamaţii rituale.
2. poem liric pe un ton entuziast.
3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ovation, lat. ovatio)
1. manifestare publică prin aclamaţii şi aplauze entuziaste de admiraţie sau aprobare faţă de cineva sau faţă de o acţiune, o iniţiativă etc.