acordor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordeur)

1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.

acordor 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordoir)

1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.

aviație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aviation)

1. zbor cu ajutorul avioanelor.
2. disciplină care studiază tehnica și zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.
3. personalul și mijloacele de zbor ale unei țări, ale unei societăți comerciale etc.
4. forță aeriană înglobând personalul și avioanele militare ale unei armate.
5. ~ sanitară = formație sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenței medicale de urgență.

buclă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucle)

1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.

camerton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kammerton)

1. mic tub care emite sunetul la, pentru acordarea instrumentelor muzicale și la darea tonului.

concesie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concession, lat. concessio)

1. cedare, renunțare (la ceva) în interesul altuia.
2. compromis.
3. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă.