OK
X
acatafazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acataphasie)
1.
așezare
greșită
a
cuvintelor
în
vorbire.
2.
(med.)
tulburare
de
comunicare
verbală
constând
în
dezacordul
între
ideație
și
vorbire.
anticipație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anticipation, lat. anticipatio)
1.
acțiunea
de
a
anticipa;
anticipare.
2.
acțiunea
de
a
face
sau
de
a
proiecta
ceva
înainte
de
o
anumită
dată
(fixată).
3.
prognoza
unei
fapte,
acțiuni
etc.
din
viitor,
pe
baza
datelor
furnizate
de
prezent.
4.
cu
~
=
înainte
de
termenul
stabilit.
5.
literatură
de
~
=
literatură
a
cărei
acțiune
se
petrece
în
lumea
viitorului.
6.
(muz.)
sunet
care
apare
înaintea
acordului
căruia
îi
aparține.
7.
(var.)
(înv.)
anticipațiune.
bilateralism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bilateralismus)
1.
sistem
de
echilibrare
a
schimburilor
economice
internaționale
pe
acordul
bilateral.
consens
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat., fr. consensus)
1.
acordul
tacit,
sau
fără
opoziție
categorică,
pe
un
anumit
subiect;
acord
între
persoane,
înțelegere
deplină,
identitate
de
opinii.
2.
(fiziologie)
interdependența
mai
multor
organe
în
îndeplinirea
funcțiilor
vitale.
3.
(antonime)
dezacord,
disensiune.
consensual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. consensuel)
1.
bazat
pe
consens,
care
a
fost
acceptat
de
marea
majoritate;
care
se
face
cu
asentimentul
tuturor
părților.
2.
(drept)
care
se
formează
prin
acordul
părților.
3.
(jur.)
contract
~
=
contract
care
se
încheie
prin
simplul
acord
al
părților.
4.
uniune
~ă
=
conviețuire
a
unui
cuplu
fără
îndeplinirea
formelor
legale
de
căsătorie;
concubinaj.
5.
(antonim)
conflictual.
dezacord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. désaccord)
1.
lipsă
de
acord,
de
armonie;
neînțelegere,
diferend,
disensiune.
2.
(gram.)
lipsa
acordului
între
cuvinte
legate
prin
raporturi
de
determinare.