Dictionar

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
 

actualist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. actualiste)

1. adept al actualismului.
 

actualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualité)

1. timpul prezent.
2. ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei.
 

actualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. actualiser)

1. a face să devină actual; (p. ext.) a reînvia ceva.
 

actualizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (actualiza)

1. care a fost adus la zi; (re)adus în prezent.
2. corespunzător cu gusturile și cerințele prezentului.
3. (prin ext.) reînviat.
 

actinopterigieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoptérygiens)

1. pl. subclasă de pești fosili, osoși, majoritatea peștilor actuali.
 

bibliotecar, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n., III. adj.  
Etimologie: (fr. bibliothécaire)

1. I. persoană care se ocupă cu administrarea unei biblioteci; (prin ext.) persoană care lucrează într-o bibliotecă.
2. II. program care permite crearea, actualizarea și utilizarea unei biblioteci.
3. III. care se referă la bibliotecă.
4. (var.) biblioticar.
 

buletin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulletin)

1. act, livret oficial care atestă identitatea unei persoane.
2. adeverință prin care se consemnează ceva.
3. scurtă comunicare oficială cuprinzând informații de actualitate.
4. periodic editat de o instituție specializată: referate, studii și informații dintr-un anumit domeniu; publicație periodică oficială care cuprinde legi, decrete, decizii etc.
5. ~ de vot = imprimat cu numele candidaților la o alegere.
 

comentator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. commentateur, lat. commentator)

1. cel care interpretează o situație, un eveniment, o operă literară, istorică etc.
2. (spec.) ziarist care comentează știri de actualitate.
 

contemporaneitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contemporanéité)

1. epoca contemporană, care există, care se petrece în zilele noastre; actualitate.
2. ceea ce caracterizează epoca contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual.
3. faptul de a exista în aceeași epocă.
4. existența a două sau mai multe persoane, două sau mai multe lucruri, în aceeași perioadă de timp.
5. simultaneitatea existenței sau a prezenței.
6. (var.) contemporanitate.
 

contractualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. contrattualista)

1. I. referitor la contractualism, doctrină socială, politică și juridică, apărută în secolul XVII, fondată pe principiul contractului social.
2. II. adept al contractualismului.